Fată, auzi, fată, asta vrea să scrie de noi, fată. Păi, nu să uită la ea, fată, ce muian de buleandră are! E varză, fată! Uită-te şi tu, aia-i poză s-o dai la ziar, fată? Jarteaua asta penală, fată, n-a văzut un salon de spa nici pe dinafară. E individioasă la maxim, fată!”
Mă risc, totuşi, şi-i dau drumu: lumea piţipoancelor e un paradis second-hand cu sclipici. De când o dezvirginează viaţa şi până când expiră, Piţipoanca visează acelaşi vis: să vină Făt-Frumos Cocalaru şi s-o răpească pe un merţan alb, s-o ducă-n palatu lui cu termopane şi s-o ţină în vârfu patului. Piţipoanca e atârnată de mobil, dependentă de chat, înnebunită să-şi plimbe fizicu pe Hi5. Pozează provocator, mereu cu buzele ţuguiate. Se dă versată. (Antonimul e „ştearsă”). Spune-i unei piţipoace că e ştearsă; mai bine o înjuri de mamă! Trage nădejdea s-o remarce vreunul şi s-o mute de pe net în pagina 5 sau la meteo.
continuare...
No comments:
Post a Comment