Haorde, praleo, să-ţi zic azi de Cocalari. Mâine – de Piţipoance. N-o dau pe gâlceavă, că doar vorbesc despre două instituţii. Am respect. Ăştia-s pă trend, nu mă iau de ei că jar mănânc. Fac şi io un studiu de piaţă, fi-mi-ar greaţă, vă vorbesc ando Biblioteca Academiei, secţia tezaur cultural (momentan închisă pentru deratizare).
Istoria cocalarului începe din fragedă pruncie, de când pune timpanu pe manele. De când pune botu la weltanschauungu Guţă-Vali-Adi: bani, dujmani, lanţ la gât, haine de firmă, pileală, gagici, selecauri, celulare, pumnii mei minte nu are, jmekerie. Şi seminţe. De floare – chinchi, de dovleac – naşpa. Şi netu! Netu-i baza. Pe ştrand, Cocalaru agaţă cu „Ce face fetele? Să plimbă?”, pe net o dă prin mirc, o dă-n HI5: „Te Iubesc in stil Gabana K esti dulce ca bomboana TE Iubesc in stil Armani k sa moara toti dusmani Si atunci cand nam ce face Te Iubesc in stil Versace... Pup iu”.
continuare...
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment